Cum și de ce iubim cărțile?

Uite o întrebare întrebătoare, la care mă chinui să răspund, și cu siguranță au mai răspuns și alții înaintea mea. Iată deci, un articolaș de relaxare, pentru cei dornici să afle moduri în care iubim cărțile.

Fie că ești un mare colecționar de cărți și biblioteca ta poate fi la fel de bine confundată cu una publică - la cât de multe exemplare ai - fie că ești acest Gaston din Frumoasa și Bestia, care nu citește dacă nu sunt poze (GIF-ul de mai jos este ales intenționat), inspirată dintr-un citat celebru al lui J.K. Rowling, spun următoarele:

Sunt două categorii de oameni:

1. cei care iubesc cărțile

2. cei care nu au găsit încă cartea potrivită

Celor care se regăsesc la numărul 2, nu vă pot spune decât: mult succes, dragilor! Cărțile sunt mi-nu-na-te! Citiți, vedeți recenzii (găsiți câteva și la mine pe blog), aflați ce vă place să citiți, când vă place să citiți, și mai mult decât atât, întrebați-vă de ce.

De ce ne place să citim? Desigur, fiecare are un răspuns propriu, unii ca să se relaxeze, alții ca să evadeze, alții să se documenteze.

Când vine vorba de prima categorie, lucrurile se complică puțin. Iată de ce:

Cărțile pot fi iubite în două moduri, zic eu:

1. Sunt acele persoane care nu scriu nimic pe ele, care nu subliniază, nu notează, nu pun PostIt-uri, nimic, nimic.

Și e perfect în regulă. Nici mie nu îmi plăcea să fac semne pe carte.

Dar ajungem la a doua categorie, la cei care iubesc cărțile cu pasiune. Aici este adevărata problemă, când vrei să pui PostIt-uri și nu mai ai!! Când creionul e pe birou, și trebuie să te ridici să îl iei, sau când nu mai scrie evidențiatorul și trebuie schimbată culoarea după ce ai colorat deja mai bine de jumătate de carte! Ce să mai, astea sunt problemele cititorilor!

2. Sunt acei oameni care au și PostIt-uri, care îndoaie colțuri, care notează pe margini, care își scriu numele și data la început, care subliniază sau evidențiază cu marker-ul.

Și e perfect în regulă și așa.

Până la urmă, contează să termini cartea și să o iubești pentru ce ți-a transmis + pentru ce ai devenit după ce ai citit-o. Degeaba spun unii că nu au învățat nimic dintr-o carte. Greșit !! Uită-te din nou la cele două categorii de oameni de la început!

Este imposibil să citești o carte și să nu rămâi cu nimic. Orice, orice, de la descrierea unui peisaj, până la un mod de gândire. Chiar dacă nu a fost pe placul tău, poate nu te-ai regăsit în modul de scriere al autorului, sau personajele ți s-au părut insipide, sau din contra, prea cu patos, tot rămâi cu amintirea a ceva. Plus că tu ca cititor, lași ceva acolo, în cartea aia pe care ai răsfoit-o. Lași timp, pentru că da, o carte nu se citește imediat, sunt romane care necesită timp și efort. Lași apoi o parte din tine, nu știu cum, dar lași. Pur și simplu cartea devine o frântură din tine.

Mai sunt momentele acelea când pare că autorul s-a inspirat din propria ta poveste și a reușit să scrie despre tine, dar prin ochii unui personaj. Atunci să vezi iubire!

---

Oricum ar fi, iubim cărțile.

De ce le iubim? Poate pentru copertă - pentru că este minunat lucrată - pentru ce rămânem după ce am citit, pentru un personaj - că reprezintă un ideal la care visăm, sau că este oglinda propriei conștiințe - pentru autor - că ne place stilul lui, - pentru gen - că ne plac romanele de dragoste sau SF.

Cum le iubim? Fiecare cum știe, cum poate, nu există răspuns greșit, la fel cum nu există răspuns corect. Unii le șterg de praf, alții nu. Unii colorează, alții nu. Unii subliniază, alții nu.

Semnează,

Cărți pentru suflet